Din lucruri mici, mărunte,
Pot crește-mpărății,
Din vorbe dulci rostite,
Apar cel mult, copii.

Ca trecerea prin lume
Să nu-mi te ia din gând,
Voi face pentru tine,
Ce-ar fi trebuit de mult:

Din dragoste de tine
Am să mă las pe mine
Ca astfel să nu pieri
Pierdută-n dulci plăceri.

Ca niciodată-n gând
Să piară vreun cuvânt,
Am să mă las pe mine,
Să nu te pierzi pe tine.

De-am să te las pe tine,
Să pot eu iar visa,
La cele nerostite,
Tu, n-ai mai fi așa.

Uimirea mea de tine,
Cu care-ai copleșit
A mea înfiorare,
Ar trece în nimic.

De te-aș petrece-n drumuri,
In mine pârjolit,
Iar locu-ți dinăuntru-mi
L-aș ține părăsit.

Nu cere vorbe-n care
Ai ști de te iubesc,
Cu vântul, se destramă,
Cuvântul ce-l rostesc,

Căci nu poate cuprinde
Iubirea mea de tot,
Și totu-i pus în tine,
De-aceea n-am să port

Iubirea mea-n povară,
Tu, fără să-nțelegi,
Vei căuta iar buze,
Ce-ți spun cum să visezi.