Cuvintele

Asemenea pruncilor desculți care se rostogolesc prin mușchiul cald al ierbii,
își umplu gura cu zâmbete proaspăt înșfăcate din pământ,
că îți vine sa te lingi pe buze de gustoase ce par,
asemenea lor, cuvintele din cioburi se rostogoleau de îți luau ochii.
Probabil de aceea, în liniștea nopții,
tăcerile oglinzilor tresar nervoase din încheieturi
așa mirate de nenăscut.

(Și totul a pornit de la o anumită impresie)


Impresie

-Știi, mă tot încearcă o vagă senzație că te-am mai visat cumva…

Tu știai cam tot ce trebuia știut;
potriveai niște săruturi calde cu subînțeles
și mi le trimiteai la pachet.

În spatele cuvintelor erau atingeri
-un ritual la care țineam amandoi:
atingeri spontane, fără să cunoaștem unde se termină oglinda,
atingeri memorabile, când îți așezam alunițele pe cerul gurii,
ți le sărutam pe îndelete, te lingeai apoi pe degete de bune ce erau,
atingeri ca niște poame de atingeri cu amprente
și degete înfășurate cu scutece și epilog cu tot-



Epilog

În timp ce unele cuvinte se maturizau, altele abia se nășteau.
La un moment dat eram atât de strâns înfășurati
de cuvinte, încât unul dintre noi, nu mai știu exact care,
s-a decis să sfâșie tăcerea cu dinții.