să mă umplu de forme
sprijineam în culoare infinitul foc
eliberarea îngropa
în umbra unui val
nopțile
lupta încătușa steaua
la capăt de nume labirint al
sinelui
tu nășteai din eter trandafiri de aur
ascultam
cum prin zbuciumul meu nu mai știi
de unde vin liniile curbe
să urce în armonie
atingeam uneori o prelungire dincolo
cheia unui ciclu
din echilibru
și tigrul cu cap de om
***
eram fiecare o poartă în urmă
către unu și
mă chemai