Prin fumul alb ce curge din țigară,
Ochii-mi se-ndreaptă spre a ta făptură.
Tu mă privești, zâmbești în colț de gură
Și pleci lăsând în mine o inimă amară.

Să te privesc mai mult aș vrea să pot,
Dar nu-ndrăznesc nici gândul să abat
Spre chipul tău de înger adorat,
De-aceea-ncerc acum să uit de tot.

Să uit de tot și să visez că zbor
Prin părul tău de fragedă mătasă
Și-n gândul tău să îmi ridic o casă
Din lacrimi de iubire și plânsete de dor.