chiar și în clipele zemuind de tandrețe în care inventam echilibrul dintre noi
îi eram oglindă descompunând în vitralii umbre mistificate
eu nu sunt, domnilor, decât o bucată din cerul lui opac
el nu este, doamnelor, decât un cerșetor la picioarele în ciorapi plasă ale prostituției zilnice
noi suntem căutătorii, martorii, învinșii
tot noi, învingătorii și eroii propriei definiții
(și cel mai des ne definim prin tragere la sorți)
ne îngropăm pe rând unul pe altul în nisipuri mișcătoare
plutim verzui spre fiecare zi mucegăind clipele cu săruturi și umbre
avem, doamnelor și domnilor, timp

un Timp al nostru în care să mușcăm când ne doare