Îmi numără ridurile
de ieri până azi
cărări spre întrebări neîndrăznite
aici e durere
acolo culoare
cui oare
e trista grimasă

cu ochiul aș sparge-o
dar mi-e că devine
o mie de ieri pănă azi
văd unghii ce-și dor rădăcina
prin țipătul alb
cui oare
e-ntorsul ecou

mintea mea ramă
oglinzii