FABRICA DE POEME

Îmi trag salopeta peste creierul mic
În fața bancului de lucru A4,
Penița trei lângă penița șapte
Așezate în formă de daltă
Desprind cuvintele.

Printre balastul aruncat din nacelă
Þipă vocalele, țipă consoanele…
Ce mai contează
În această muncă sisifică…?

Poemul suferă de claustrofobie
Evadând deodată
În toate punctele cardinale
Volatilizându-se.

Eu dezbrac salopeta de pe creierul mic,
Mă afund în mulțime
Și cumpăr garoafe
Într-o seară de luni.