Noapte de noapte abandonăm corabia neputinței
renunțând să mai fim capete de speranță
vom fi întâmpinați de unele amintiri ca de îngeri
îngroziți de lipsa de formă a vieții
mimăm cu mâinile întâmplării
în deliruri oculte ceea ce bunul simț
nu ne mai poate oferi la sânul opac al vremii
ne-mbătăm cu refuz pentru încă o zi
lumea va fi dintr-o singură bucată
o mână adeverind astrele
ne va orândui viața
în jurul unui singur gând auzim disonanțe
topindu-ne în armonia eșarfei lui Isis
desfășurată spre a ne strânge mai tare

cel ce turna în amfore fericirea
s-a culcat pe viață
devenim mai fragili poate prea duri cu noi...