cu altoiul meu de aripă,
când aud aerul cântând,
port nostalgia zborului planat
la trei centimetri deasupra inimii.

imperceptibil,
în irisul atât de albastru
se nasc arbitrar,
într-o vânturare de gând,
lacrimi introvertite

de pe însinguratele piste ale memoriei,
mai mult sau mai puțin titrați,
decolează îngeri apteri.