În somn eu suflul ți-l aud și ochii iți zăresc
Mă pasc, mă bântuie continuu, mă cheama să-i iubesc.

Și-ncep sa caut ființa ta,
Și-n locu-ți pun o mână
Dar brusc dezvalui că lipsești,
Și-ntind și-a doua mână.

Și cad, și cad și mă trezesc cu inima de piatră,
Și caut să mângâi ce iubesc, dar îmi lipsește toata.

Tresar speriat de ce gândesc,
Căci lipsa ți-e fatala
Și somnu-mi face un coșmar,
Și vița-mi face boală.

Încet, încet ma iniștesc căci știu că-mi aparții,
Și sper nimic să nu se schimbe și-n veci a mea să fii.

Să fii lumina zilei mele,
Doar asta îmi doresc
Căci zilele fară de tine,
N-au soare și m-orbesc.