Adun un fir de pleavă din răzoare
Și îl usuc pe-o sfoară de lumină.
Smulg pana mierlei pe un ram vecină
Și-un strop de rouă jinduind spre soare.

Culeg tăcerea dintr-o zi senină,
Efigia de sub stângace boare,
Un fulg firav din aprigă ninsoare
Ce pe închisa pleoapă se anină.

Cu-mbucătura clipei ce coboară
Lipesc acestea toate, rând pe rând.
Le ordonez conturul într-o doară

Și rotunjesc fărâma mea de gând.
Înalț în mine cuibul care zboară,
Dar pasărea n-a apărut nicicând.




31 ian. 2005