Nu-i piatră să nu fie răsturnată,
Nu-i val nedestrămat de câte-un mal!
Scăpată din palatu-i de cristal,
Urgia nu se lasă-nzăbălată.

Lihnite umbre bat în piedestal
De zdruncină, bucată cu bucată,
Tot ce-a rămas în noi. Însângerată,
O Mare ne înghite. Glacial!

E amăgirea, amplă și vorace:
Când dreptu-i strâmb, strâmbul apare drept,
Și n-ai de unde ști de se preface,

Sau de-i așa, că scris e în precept...
Când peste noi furtunile rapace
Se prăbușesc, vom ști să ținem piept!