Numai pe tine te am trecatorul meu trup
si totusi
flori albe si rosii, eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,
caci lutul tau slab
mi-e prea strimt pentru strasnicul suflet
ce-l port.

Dati-mi un trup
voi muntilor,
marilor,
dati-mi alt trup sa-mi descarc nebunia
in plin!
Pamintule larg fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei naprasnice inimi,
prefa-te-n lacasul furtunilor, cari ma strivesc,
fii amfora eului meu indaratnic!

Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea maretii mei pasi
si-as apare navalnic si liber
cum sint,
pamintule sfint.

Cind as iubi,
mi-as intinde spre cer toate marile
ca niste vinjoase, salbatice brate fierbinti,
spre cer
sa-l cuprind
mijlocul sa-i fring,
sa-i sarut sclipitoarele stele.


Cind as uri,
as zdrobi sub picioarele mele de stinca
bieti sori
calatori
si poate-as zimbi.

Dar numai te tine te am trecatorul meu trup.