îmi părăsesc mintea
ca un paradis pierdut
înecat într-o galerie cu vise
umbrit de agonie și lună
temple respiră în armaghedonuri
fără oracole sau viziuni
doar cuvinte schimbate pe lacrimi
îmbrățișez anotimpul ploii
înroșindu-mi strigătul
în jocul fecioarei de fier