în colțul tăcerii lăuntrice
zăcea urma mută
a unui dor de amintire prea prăfuit
de neatingerea inocenței mele

știam că m-ai pătruns cu un fior
prea demult și prea devreme
ce avea să moară aidoma născutului prematur

ai fost ce ai fost
poate prea frumoasă poate prea tânără
însă îmi este frică să te culeg
din mintea ce-mi păstrase doar
amintirile unei rupturi din tinereți

hei tu
când voi cerși suferință
promit exhumarea amintirii noastre!