Când m-ai găsit…(la săpături)
Zăceam în lutul de sub drum
Aveam pământ îin crăpături,
Dar eram antică, oricum!

Cândva, se poate să fi-ajuns
Pe masa unui rege trist
Ce sorbea iute, pe ascuns,
Din mine, sângele lui Crist…

Poate, atunci, în scânteieri
Mistere aspru închideam
Si renășteam din nicăieri
In mâna omului de neam!

Dar iată-mă-s trezită iar
De suflul celui care ești.
Poate nu-s cupă, doar pahar
Străin de mesele regești…

Dar mai folositoare-acum
Iubirea-mi dă luciri in plus
Împlânt picioru-adânc în drum
Și-mi înalț buza către-n sus…

Cu seve plină, nu cu vin,
Secat-am râul, reușind
Să-nlătur gustul de venin,
Când ție, toată-o să mă-ntind.

Cum ai văzut, sub colbul gros
Adevărata rază-a mea
Metalul alb si prețios
Va fi al tău…Voi fi…a ta….