Translucid


Sânul tău a curs
dintr-o neatentă fericire
tăindu-se de timp
și acum îmi pare
ca un loc în care
vine lumea cu vreme
și flori de lumină.


îmi spune ceva
fără să te-ntrebe...


deși e în vecinătatea celuilalt,
sânul tău este frumos
numai lângă mine
și abia acum,
unduitor ca fericirea coborând
printre întâmplări și gropi,
părul tău îmi pare
ca iarba de mare
căutându-mi mâinile.


iar șoldul tău –
presimt că trebuie să vorbesc și despre el –
e încordat ca fericirea
când se găsește arcuită
peste o minciună


și-n seara asta îmi pare
atât de pitoresc,
încât îmi vine greu
să îl mai fixez
în cuiul vreunei metafore.


datorită acestora toate
și a multora altele
te asigur, fără să te mai consult,
că nu ești poem pe cât ești femeie.
nici nu știu dacă e bine...
dar, totuși, te voi scrie
și te voi rima
cu mâinile-amândouă.


frumos ca fapta este sânul tău,
frumoasă ești tu, precum pricína.