din piatră în piatră ni se-ntinde calea spre cer
bucurându-ne de raza Luminii ce ne mângâie creștetul
chiar și atunci când ne încăpățânăm să umblăm goi
mândri și goi printr-o grădină ce nu-i a noastră
supărați de-atâta neîmbrăcare și veseli goliciunilor
uităm să ne încheiem la șireturi și cădem des
mereu cerem sprijin și niciodată nu dăm înapoi mulțumire
ne trebuie mulțumiri de la toți
pe care uităm să-i sprijinim

zâmbet cuminte de bătrân
de-atâtea săpături nu mai găsim
cărarea ce duce către sufletele vecine
nu ne mai trebuie să vedem
doar să avem
să avem

căutam la un moment dat drumul spre Tine cu Iona
din balenă-n balenă până la piele îmi strigam sfâșierea
auzeam cântecul dar nu-i înțelegeam calea
degeaba își caută alții cuțitele prin mine
eu niciodată n-am priceput de ce
cărarea spre Tine trece prin ei
și ei trec prin mine

de mâine am să învăț
să mă fac
sfânt