Când urc și mă împiedic de seară,

copiii mă acompaniază râzând:

! Toulousse-Lautrec

! Toulousse-Lautrec

!!!!!!!!!!! Toulousse


Suspendată,

cu umbra încâlcit ancorată

în tocul eiffel al pantofului meu,

țip și eu: “Bunul gust nu există!

Lucrurile frumoase se fac instinctiv”.


Vecinele îmi spun: Madame Van Gogh…,

și-mi atârnă de ureche

oh, la, la și bla, bla…


!Oh, nu, strig eu,

scrâșnind din dinți epitete villon.


Dispar apoi în adieri de tul

pudrând pe umerii pașilor goi,

un apus violet cu plopi și scaieți

un vis mânjit în culorile

henri, edgar germain hilaire, vicent,

dansând cu luna.


Slideshow:
http://s24.photobucket.com/albums/c6/mateivictor/Peisaj%20Parizian/?action=view¤t=a4d63af8.pbw


Blog: http://carmenvisalon.wordpress.com/