O zi am presărat peste rouă
și-am compus o simfonie nouă
cu melancolii ce-acum ne plouă
privirile noastre amândouă
cu sărutul tău.

De-a ta frumusețe eram flămând
și de zâmbetul ce-l port în gând,
de adierea părului tău blând,
ce-mi mângâie șoapta mea oricând
cu sărutul tău.

Și ne-am făurit o singură alee,
alungând tristețea cu o scânteie
de iubiri puse pe-ale vieții cheie
peste enigma ta de femeie
cu sărutul tău.

Am fost un mal din haosul lumesc,
cu valuri legănate ce privesc
stânca unde am scris că te iubesc
ca să astâmpăr timpul nefiresc,
cu sărutul tău.