de ce am avea nevoie de kamasutra
cînd te iubesc și plouă
te cuibăresc în mine răscolitor de adînc
apoi ni se face liniște dispar începuturile
răspunsurile adorm învăluite în trupuri singuratice
nemișcate în procustienele paturi ale vieții
mirosind a eternitate
în catacombele iubirii din noi

de ce am avea nevoie de kamasutra
cînd te iubesc și plouă
fără reguli desfăcute în patimi de carne
nefiresc de frumos ne atinge întunericul
e liniștea singurei lumi care ne mai poartă în pîntec
singurul bărbat și singura femeie
a unei rase despre care se visează
dureros în sentința acestui destin

de ce am avea nevoie de kamasutra
cînd te iubesc și plouă
cu siguranță e mai bine așa cum devenim
timp neferecat în timp sau în cenușa
infiniturilor demiurgic spulberate pe atîtea altare
simboluri despre tînguirea
lumilor născute sub alți sori
în care iubirea este singura întoarcere