aproape copil diminețile
vin încă nespusă cu fața spre tine să-mi scrii
pe frunte povestea
doi ochi desenând dedesubt cu primul cuvânt
despre lumină
încât aproape făptură să-ți trec printre flăcări subțiri
despicând ogorul cu mijlocul meu
și degete răsfirând printre rădăcini
apoi eu arbori îți cresc din niște cuvinte verzi
și-n păsări ușoare mă-nalț
dintr-un cuvânt fereastră deschis în amiezi
încât aproape femeie lucesc mai târziu în cuvinte livadă
sub un apus mai departe
a povești de sub toamne mai știi să tresari
eu mai colorată din ce în ce în plecări
un cuib împletesc pe pervaz