pesemne că dormisem
în timpul acela
filmul se terminase
mâinile îmi erau amorțite
și reci
ca două cabluri
întinse la podea
urmăream privirile
de dincolo de cortină
le simțeam prezența
la fiecare colț de sală
acum ne constituiam
într-o mișcare de rezistență
trebuie înțeles exact
fenomenul
pregătisem câteva revoluții
desenam planurile
pe pungile de chipsuri
scriam
și ne îngropam în fum
ne injectam vise
în arterele supraîncălzite
ochii ne explodau
când ridicam privirea
deasupra scaunelor
eram atât de jos
încât nu mai știam
că există un sus
ne-am fi aruncat
în cascade de teamă
am fi smuls becurile
și cortina
am fi vrut să ne comprimăm
fiecare cuvânt
dar timpul părea
să se scurgă
repede
repede
repede
ca un vârtej
și brațele noastre
încordate
se sprijineau de cuiele
bătute în uși
erau sufletele noastre
falsificate
vândute în piața publică
strigam
dar ceasul nu voia
să ne mintă
3
2
1
foc!

și după foc, unde?...