PARCUL

Prin parcul amurgului închipuit
te căutam într-o toamnă duioasă,
tu încălzeai înserarea acasă -
nimeni nu știe cât ne-am iubit -

Singuri în parcul amețitor,
schimbam cuvinte cu locatarii:
copaci atent urmărind în acvarii
stranii, de aer, oameni-decor -

parcul - iluzie, parcul - fantastic,
ne măsura în ocheanul de sticlă,
ne respira în tomnatica-i pâclă,
ne troienea peste sufletu-i carstic -

De-atunci, aici, ne-am mutat domiciliul -
de la o vârstă, nimic nu-ți iese -
parcul în frunzele roșii ne țese,
vântul ne duce de mână copilul -

Stai, tinerețe, lângă fântână -
noi am tors ghemul urmelor tale -
spală-ți în lună tălpile goale
și ia-ne tandru, toamna, de mână -