fireasca e viata si moartea
la fel in drum stau drumetii lui saul
asteapt o veste de la el
sint sculatul lui dar nu-l caut.

ma plimb prin lume ca o zina
pe ape si-mi pare lumea
o noapte ce tinjeste din greu
sa urneasca un munte
din creierul meu.

ce piatra ce gheata ce suflet...
atomii napadesc nenumarati
si cad aplecati pe poveste
cind chem soarta la poarta.

nenumarate ginduri de care in minte
ti-e frica muntele-n luna ridica
si-l coboara mereu in dama de pica.

karamazovi, fratii mei, tatal meu
ca si al vostru
e omul fara idei
dar care traieste.

jocuri de munti de tati de
dame de soarta se joaca
pina in poarta
in joc de idei.

cutremurata lume de sorti
intre porti
e calea pe care
n-ai calcat inca...

si totul ar fi daca timpul
acest ciine batrin
care sta paznic la fiece poarta
n-ar latra la luna
hain...