mă obișnuisem demult cu plecările și totuși mă surprindea exfolierea obligatorie de primăvară
curățare
tonifiere
hidratare
cu mișcări de orb surprins în flagrant de incertitudine
rememoram principiile prin carapacea desprinsă de conturul
unui joc de copil
cu pleoape fosforescente adăpostind visele amnistiate
între ultimul potop și pînă la liniștirea vîrtejurilor
pășeam în urme pe nisipul umed cu gleznele înfășurate în alge
așteptînd o eclipsă totală din care să se cearnă un drum
aleatoriu putea fi o mare indiferență sub semnul vegherii sau o cale de întoarcere acasă
renunțasem la prognoze și anticipări
cotidianul era o imensă mimoză cu ochi injectați și tentacule
protocolar-obscen avid de vibrații din ce în ce mai mărunte iar noi
respiram unul prin celălalt cu un sentiment de ispășire a cercului
vizibil legați prin cordoane
într-un preludiu amnezic ca o stare de grație înaintea somnului de tot pe un pat din frunze închipuite căutînd alinarea