din nori au descins in lumea in care am cazut
o seama de oameni cu chipuri noi
ce par a fi asa cum sint.

nu sint nimeni ce par a fi
intre anotimpuri si vara
pare primavara o zi
la care iarna e
noapte.

toamna e anotimpul dintre ele
verile mele
s-au dus
cind demult primaveri vechi si iubite
m-au parasit.

au cazut in nori
o seama de oameni noi
pe care nu i-am vazut
si niciodata nu-mi par
c-ar fi asa cum sint.

indoiala comuna netrebnica soarta
sa porti primaverile si toamnele
ca si cum nu stii!

intre dragoste si nebunie
e o cumpana pe care o poarta
cei vii.

impura lacrima din ochiul tau
nedemn pe care-o lasi
peste morminte
cade pe catafalcul ei de lemn
intre cuvinte.

ii necunosc pe cei necunoscuti
si ii iubesc pe cei ce nu cunosc
caci ei sint cei ce recunosc
chipurile noi
ce par asa cum sint.