Trece toamna prin mine
Si ma rupe-n picaturi;
Trece frunza prin paru-mi
Si ma pierde-n amintiri;
Si de-atatea stele, boltile
Isi arcuiesc spinarile
Ca o fiara ce la panda sta
Si-si ascute ghearele.
Trece mangaierea chipului tau
Pe la mine prin geana
Si unda ecoului raspandit
Se-aduna tacuta
Sub forma de toamna
Si ma iubeste toata
Ca o armata de mangaieri infinite,
Blande, regasite.
Neexprimate vise-deschise
Se-aduna in roz-albe mangaieri
Si necuprinse de cuvinte
Se rostogolesc cuminte
Ca un hohot de pietre
Revarsate in eternitate.
Era o toamna in mine
Si-acum imi e bine.
M-apasa tacuta
O lacrima uda
Ce de atata tacere
Nici nu mai are putere sa planga.