Am luat de mana vantul si m-am imbracat in valurile sale,
si-am lasat suierul sa-mi clatine nedumerirea,
acolo unde clipele se rasucesc in spirale de vraja,
la o sueta cu eternitatea...
Era sa ma inec de atata neconsolare
cand vad privirea ta arcuita in versuri de marmura
peste inima mea moale
si-atunci am poftit emotia in camera mea stramta
si mangaiat de curcubeul ei suav
i-am cerut iertare!