numai stau si ma uit cum
printre garduri de vremi
se rasuceste-n broasca lacata
si gata am inteles

caci nu sint prost
ati pierdut azi o reduta
dar miine ce va fi
e iarasi ce-a fost.

pierduti intre cuvinte sint copiii
ce-ti mai cer zece lei.

si ei si eu toti tovarasii mei
am pierdut
un pas o centima

dar in sfirsit in noaptea de crima
se cheama
aceeasi liniste.

e linistea ce ne doboara
o liniste de nepoti cu bunici
la plimbare
pe care
ii urim de fapt
tovarasii mei
cu toti.

parintii nostri nestiutori
ce ne-au nascut
asteapta ca si noi
mereu
un nou inceput.