se miră nopțile în urma mea
n-am reușit nici azi să prind
ochii căzuți ai mării
dintre cioburi de strigăt
asurzitor năucitor chemător
de îngeri
credeam că sunt doar resturi de pescăruși
aruncate de mâna ei indigo seara
când ciocurile se fac oranj peste alge


mă strâng și acum gheare de suflet
când mor prea târziu meduze
volanele lor mi se rotesc
peste iriși
amețeeeeeeeeeeeeeeeeesc
și nu mai respir decât tămâie în zori
te caut celest
vin negrii alți ochi mai încet peste câmpuri
și chem doar stele în v
lupii aleargă în valuri amare
și-mi ard buzele-a iarbă
a foc neaprins


las luna în urmă peste fum de corăbii
scriu un răvaș pe rupte catarge
mă las de-ntrebări
mă țin de o scoică putrezind între striuri
alte cărări
vino și ia-mă leagănă-mă duce-mă ție în toamnă
nu mai am aer
decât de-o aruncătură de geamandură
delfinii îmi joacă prin păr tresăriri
de iubiri nesecate
te miri?