Urme- jocul lui Dumnezeu pe nisip.

În fiecare dimineață a brațelor tale,
Măsor răsăritul călătoriei
Cu un înger pe umeri.
Știu că ți-ai pus cerberi
Să nu-ți înduplece privirea
Către plajă!
Chinezoaica își dezbracă în visul tău,
Rochia de purpură și agate.
Ea se hrănește cu șerpi,
Apoi se-nchide într-o scoică
Și se aruncă în ocean.
Foșnește valul când o soarbe în adânc...
Șoptește,
Că n-o s-o aducă la tărmuri nicicând.
Coordonatele lumii să-ți rămână aceleași,
Mereu x,y și z, firești-nefirești...

Într-o a patra dimensiune, noaptea,
Rochia femeii se făcea un nufăr rubiniu,
Pentru fiecare pas al Domnului.

De-acum, vom fi singuri,
Fiecare pe axa lui.
Eu- cântecul,
Tu- necuvintele.