m-am înțepat într-un adevăr ca un spin
sângele îmi curge circular în cerceii
prin care privești seara obosită de viață
magnetizând obsesii gri cu ochii
mântuindu-se la hotarul întunericului
cu dinastia celor noua izvoare

uneori spațiul dintre noi devine magic
buruieni fierte într-un cazan cu minotauri
și ariadne descântate larve de răchită
pictate rupestru de elfi arămii
dinspre zodia cancerului ne vine sfârșitul
despletindu-si armura de cuvinte zălude
într-o baie de magmă și înstrăinări colective
până la brâu în trecut chemăm viespi
să ne astâmpere setea cumpărată
de la un șaman într-o zi cu arșită

dezleg pieptul femeii cu iarba fiarelor
și blestem duhurile ce îi omoară în pântec
pruncii uite un pumn de argilă luată
cu împrumut de la un demiurg ratat
îți va ajunge de-o mână nouă
pe care să o întinzi ca o pasăre
în exil peste umărul meu