Ploaia ce cade
deschide oglinda sufletului,
iar cantecul ei votiv,
notele ei, ton cu semiton,
mangaie fericirea.
Si-mi da un motiv
sa fug si sa m-ascund
de cealalta parte a oglinzii.

Iar cand tu nu esti aproape,
raman cu parfumul ei,
ce-mi ia mintiile si curata
inima de tristete.
Visez cu lacrimi in ochi
spre un paradis al ploii,
unde am sa te simt
mai apoape ca niciodata!