nu mai am timp de transhumanță,du-ți furtunile unde vrei
am închis sezonul am tras obloanele să te văd acum
să te văd cerșind cu palmele în inversă lovire
vântul mă huiduie nu am voie să las tălpi goale în ger
dar vreau să îți sorb suferința de a fi o clipă
ceea ce ești când nu-ți sunt
să te-nveți minte să ceri milă să plângi să simți
biciul lunii ascuțit peste roșul-deodată
să gemi să implori să teluric cazi peste fire
să blestemi scrâșnind puterea de-a te omorî
cu aceeași placentă cu care te-am născut aseară
lasă-l pe Dumnezeu n-are nici o legătură cu tunetul
e doar furia femeii naufragiată iresponsabil
în vodca ta cea de toate frustrările

Hai noroc
acesta e toastul pentru vinile tale imaginare
bea pân' la fund groaza de a mă ști

demonică