AMINTIREA

Incerc sa-mi readuc in minte,
Stralucitoarea ta faptura,
Intrezarind parca aievea
Aroma dulce-amaruie
Ce ti-am pastrat-o-n cuvertura.
Si in dureri inca necoapte
Te-aud de parca-i fi in mine,
Cum murmuri in urechea-mi soapte.
In negrul otravit de zahar
Ascuns in ceasca de cafea
Ma mint spunandu-mi ca licoarea
Inca ma gusta-n gura ta.
Iar camasuta ta de noapte
Ce sta uitata-ntr-un sertar,
Prin mangaieri catifelate
Mi te aduce-n minte iar.

In simturile acum imbatranite
Te pierd din ce in ce mai mult;
Transforma-te iubire in cuvinte
In toamna vietii mele sa te-ascult.