mirosea adânc
a cer de pământ
și era încet
în Ultima Cetate
timpul meu
schismatic
se văduvea în spate
late
ziduri
nenăscute-n fapte
de atins nesunt
morții mei
sființindu-se
înfloreau în vânt
gând
înăuntru
drumul mă nesfârșea
spre casă
în cântare