Nu cred că m-ai creat spre-a fi femeie,
Cum n-ai format o floare care s-ajungă pom.
Mi-ai dat în mână a vieții cheie,
Nu sunt femeie, însă sunt un om!

De câte ori am vrut să fiu dorită
M-ai înviat, spre-a mă ucide iar.
Se pare că în viață am fost ursită
Să dăruiesc, nu să primesc în dar.

Am dăruit iubire cu întreaga-mi ființă,
Nu am avut o clipă să nu doară
Și sufletul îmi cade-n neputintă,
Iar trupu-ncepe încet, încet să moară.