Noaptea e iarasi rece, e sumbra si as vrea
Sa te-ntilnesc din nou, cum o faceam cindva
E frig, lumina-i pala, dar lumineaz-o strada
Ma uit, te caut iara in trista-mi cavalcada.

Te vad venind la mine, dar e imaginar
Ai rochia alba, pura, privirea-ti e de jar
Si-n loc de fericirea ce-o asteptam cindva
Azi picura veninul prin aspra vorba a ta.

Vreau sa m-ascund, sa plec, s-alerg din calea ta
Dar ma retine-un lucru. Si asta-i dragostea.
Caci eu gasesc gresit sa fug asa de mult
Cind inima-mi revarsa o dragoste-n tumult.

Si ma decid in fine, s-alerg din nou spre tine
Acolo in abisul pe unde esti si-i bine
De unde vad acum, cind totu-mi este clar
C-a fost doar o parere, ceva imaginar.

Acum, pasesc agale, prin noaptea rece, sumbra
Te vad iar cum dispari, te vad ca pe o umbra
Te-nalti ca o visare, acolo sus spre stele
Iar mie imi ramine, farmecul noptii mele.