Privește adânc în ochii mei
Ai să zărești așa oceanul
Și stelele o să le vezi
Apoi abisul și înaltul.

Privește adânc în sinea ta
Sufletul brăzdat de val;
Ce ți-e dat e scris în stea:
Vezi abisul și înaltul!

Alege dară între ele
Cum sufletul deschis o cere:
Abisul e al Omenirii,
Înaltul al Dumnezeirii!