Mă joc
ades
cu gândurile.
Sunt jucării ieftine,
dar nerecomandate
copiilor.
Uneori, pot să rănească
și pot fi,
nefolosite cum trebuie,
extrem de dureroase.
Călătoream
cu interes de copil
în locuri nestrăbătute de pas omenesc:
în Joules Verne-iene popasuri
de gând:
spre “centrul Pămăntului”
sau pluteam
cu enigmaticul Nemo
la “20000 de leghe sub mări”.Alteori,
anevoie,
ajung în grădina marelui Will.
Aici,
Julieta si Romeo,
veșnic îndrăgostiți,
veșnic împreună,
nu despărțiți
ca în cărți
oblojesc
rănile sufletești
ale bătrânului rege Lear.
De curând,
am ajuns
în îndepărtata
”pădure de argint.”
El, Poetul, gânditor-
la marginea lacului
încărcat
cu galbenii nuferi.
Ea, iubita,
așteptând
,,sub înaltul, vechiul salcăm”.
- Precis, mi-am zis,
c-au încurcat locul de întâlnire.
Și-n gândurile mele
îi reîntâlnesc într-o clipă.
Așa,
cu puterea gândului bun
rescriu povești de iubire,
și văd,
pe chipurile lor,
strălucirea divină
a fericirii.