lăsasem să se înnopteze

nu ne vedeam niciodată fețele
mereu venea cineva
prelungea ore infinite până la noi
știam că ne privim
din pricina clopotelor
ce se auzeau la răstimpuri

precum o piatră zburând
pe suprafața unui râu
ne-a fost dată simțirea
în cercuri
singurul râu în luntre
de mesteacăn

- un înger ne visează o singură dată
mi-ai spus

sub cămașa subțire
curiozitatea unui drum neumblat
mă străbate