Încerc să eternizez timpul
În foi galbene și rupte
Cu cerneala neagra din China.

Mă lupt cu nereușitele rime
Neînțelese nici măcar de mine...

Netrebnicia mea se confundă-n neștire
Cu versul murdar
Ca un fetus de mult avortat,
Dar cu rămășițe în uter...

Mă plimb în aceiași bocanci prăfuiți
Peste străzile carbonizate de soare...

Și vreau să cer milă...

Prefer să mă prefac că sunt oarbă
Pentru că mi-e rușine de soare...

În mine se-adună ca smoala
Disprețul,ura,spaima și scârba.

Corpul meu e o mască
Ce-acoperă un suflet în putrefacție.

Mi-e lene să urlu
Sau să-mi alung paraziții din suflet.

Sunt copilul cel rău,
Dar dependent de mamă,
Sunt frumoasa angelică,
Dar cu suflet de drac...

Și-ndraznesc să plâng de durere
Sau să cad din picioare de-atât intuneric.

Acum,cu nerusinare,
Cer indurare:

"Oameni de pretutindeni,
Aduce-ți,vă rog,ce puteți:
O țigară,o vodcă...ce vreți!"

Eu voi merge înainte,sau înapoi
( nu fac diferențe între sensuri)