mă întrebi ce mai fac,
de când am părăsit azilul de noapte (?)

stau închis de Valadon în odaie,
sar pe fereastră,
mă joc de-a trenulețul mecanic,
înjur femeile gravide pe stradă
fredonez balada sticleților din toate arondismetele Parisului,
iau pumni (!)…câte o sticlă de vin și un franc

PICTEZ
case cu turle ascuțite,
fundul lat al femeii, în fața cabaretului, așteptând
cel mai mușteriu, mușteriu,
ziua de ieri
sau
poate… un vapor ancorat in Montmartre,
cu destinația Ioana D’Arc.
navighez, navighez,navighez…
între rărunchi, creier și pensulă.

ascult ploaia

iubesc 3 femei
și CULOAREA cu mine pierzându-se-n noapte
pe albul de zinc, al veșnicului teren viran

beau, asta fac
mama măsii de viață!

http://carmenvisalon.wordpress.com