Plâng în șoaptă corzile


Plâng în șoaptă corzile,
Plâng privighetorile,
Plânge iarba sub picioare,
Plâng albinele în floare,
Că nu are cin' s-asculte,
Cine să le mai sărute,
Cine să le mai surâdă,
Glasul lor, să îl audă.
Lacrimi curg din locu-n care
Aștepta, cu-nfrigurare,
Cineva să te răsfețe,
Să te umple de tandrețe.
Ce-ai lăsat acum în urmă,
E o primăvară sumbră,
Fără soare și alint,
Numai nori purtați de vânt.
Poate, poate-o fi să vină
Vara caldă și blajină,
Să pot iar să te dezmierd,
Și cu tine să alerg,
Unde zboară ciocârlia
Și ne mângâie lumina,
Fără teama mai apoi,
Că vom fi, din nou,
Doar noi