ah mi s-a dat o scară de cuvinte
și nu pot urca toate treptele ei
sunt prins temeinic între lumi concrete
în care mă ceartă mai mulți dumnezei

căci fiecare treaptă pe care pun piciorul
un pic mă apropie și un pic mă desparte
de Marea Prostie și Marea Scofală
un yo-yo rătăcit între viață și moarte

la cererea mea exprimată-n ferpare
destinul ‘mi-aruncă rîgîind o gargară
și încă înot în lichid amniotic

trăiesc prin osmoză. mă schimb la culoare
cuvintele cenușii se-agață de scară
iar eu sîngerez într-un chip anecdotic