iubirea aceasta-i în sfârșit continuu
din ieri și-a făcut peste noapte atele
îi plânge pe umăr neputința
de a ne fi iubit și noi
o oră ca oamenii

cu propriul meu suflet în minte
mă merge pe spate un melc lunecos
(iubito, să fim drepți în scrimă)
acum la ce uzină ni-s topite armurile
la ce timp se conjugă iubirea aceasta

i-am înfipt în gură un mănunchi de cuvinte
dar ea urlă frântă cum că îi e a fi
curge din canistră ulei negru de ciumă
locuiesc în brațele ei
ca între două benzinării

e-o glumă palimpsestul acestei iubiri
vorbim despre ea privind din afară
cum două alte păsări se ciocnesc
de două alte ferestre de-o vară

în piept doar un ecuson
de identificare
posedați trecut
exil în neuitare