de multe ori ne pierdem printre cuvinte uitand adesea ideea, uitand de noi.
alte ori uitam de cuvinte si ramanem pierduti, urmarind in tacere prea mult timp o idee ...
uitam de frumusetea pasarilor maiastre din povestile copilariei, uitata si ea,
uitam de sufletele noastre lasate in hibernare intr-o parte mult prea adaca din noi pentru a fi din nou explorata.

uitarea ucide suflete, ucide sperante, ucide iubiri ce nu se vor implini vreo data,
ucide ganduri si vise de pasari maiastre si zane si printi,
uitarea ne face sa devenim din ce in ce mai stersi, mai fara culoare.
uitand, uitam sa traim si ne pierdem luati de curentul eternului prezent, din care nu e scapare.

am uitat sa imi deschid ochii de-atata vreme cat inchisi i-am tinut,
am uitat sa vorbesc vorbe de suflet de cand sufletul pierdut l-am lasat.
am uitat cum zboara paseri maiastre pe cerul albastru
atat de curat.

si totusi vreau sa vad iarasi lumina si paseri ce demult, candva, umpleau cerul.
vreau sa-mi simt din nou sufletul imbatat de iubire,
vreau iarasi sa simt ca traiesc,
sa ma las purtat pe aripi de pegasi, departe-n nestire.