nu putea duce cuvintele
fara noima
rostite cand se-ngana visul
cu realitatea
scrumierele pline ochi
fum
raspandit de ticaitul ceasului
nemilos
fum
am incercat zadarnic
sa opresc avalansa de muguri
ce pocneau inflorind
ici
colo
in palme trudite
de frica
in gara
pustiu
fiare contorsionate
amestecate cu zgura
unei tinereti
incediare
un difuzor
agatat
in ultima clipa
facea umbra peretel7ui
cazut
printre urzici
crescute
pasii pierduti
impiedicati
impleticiti
printre fiare contorsionate
liniile paralele
indiferente
la lacrimile luminii
ce se nastea
cu zgomot
cu mieunat prelung de mita
undeva in stanga
peronului
cazut
de ceva vreme
biletul
nu scump
pentru clasa a ll
se ofilea
facandu-mi cu ochiul
in fiecare an