Dorul de nestins

Mi-e dor de tine, mamă, ca de- un crin
Care apune-n geana întristării,
Mi-e lacrimă de du1cele amin
Și de absența albă-a mângâierii.

Nu știu ce viață mi-ar putea reda
Surâsul care înnobilează c1ipa,
Din care, Doamne, să nu poți pleca
Până nu-mi crește în amurg aripa.

Veghează-mi pașii, mamă, prin destin,
Să nu m-atingă norul îndoielii,
Să mai rămân cu cerbii la festin,
Să străvezesc buchetul cu Ofelii.

Și dă-mi să beau al fericirii vin,
Să-mi fie casa plină de prieteni,
La degete, inele de rubin
Și cântecul să curgă din mesteceni